xll - So Bright - Special - for - New - Year - 2013 - No 1 - By Miiha - llx

Simt enorm nevoia de o îmbrățișare caldă și tandră, însă așa cum am eu nevoie de ea, la fel de călduros as și oferi-o. Cred că cel mai pur și superb sentiment, excluzându-l pe cel de a fi iubit sincer, este să oferi iubire sincer. Să o oferi și să vezi că ai putere de a schimba lucrurile radical, luându-ti putere și mulțumire din asta. Este extrem de multă iubire în mine ce așteaptă să fie eliberată. Foarte multe persoane trăiesc iubiri neîmpărtășite. E absolut superb când iubirea se află într-un schimb continuu, și când se dozează constant din ambele părți. Îmi amintesc un moment în care am simțit cel mai puternic fluturașii -voi începe cu începutul. Eram singură acasă, iar iubitul meu ajunsese mai repede acasă astfel încât putea să vină să mă viziteze. L-am primit în cameră, ne-am pus în pat, el se întinsese, eu mă pusesem în poala lui și îl pupam continuu. Când a venit timpul să plece, stăteam în pragul ușii, luându-mi la revedere. El se uita adânc la mine, spunându-mi că am niște ochi absolut superbi, fapt ce pot spune că a provocat un adevărat amalgam de fluturași în stomacul meu. E superb să fii îndrăgostită, să simți dragostea din tot sufletul și să iubești sincer -ai vrea să se oprească timpul, să nu mai intervină absolut nimeni și să lași iubirea să înflorească după propriul ritm.

Unul din "plăcerile mele vinovate" este, fără îndoială, sexul în mașină. Ador să mă așez în poala lui și să simt cum mă sărută pe gât, făcându-mă să simt vibrații în tot corpul:X; cum mă sărută pasional și cum mă dezbracă. Preludiul are încărcări energetice și emoționale la nivel aproape la fel de mare ca sexul în sine. Preludiul este condus de o dorință arzătoare de plăcere, plăcere în timpul căreia gândul și mintea devin mai puțin active, iar puterea și intensitatea simțului primează. Atingerile pot face să-ți pierzi mințile total și instant. Ador să fiu strânsă, mângâiată și pălmuită peste fund; ador cum simt mâna cum coboară între picioare și se plimbă cu mișcări dinspre sus în jos, cum îmi strânge sânii în palme, cum mă mușcă. Cu cât preludiul e mai lung, cu atât dorința e mai mare și cu atât mai mult se pierd mintea și rațiunea. Mi-e greu să descriu cum se simte penetrarea după o dorință atât de arzătoare generată de preludiu. Nu mai zic faptul că și vizual e super incitant -caracterizat de felul în care se văd venele pe toată lungimea, dar și de grosime. Abia aștepți să fii și să te simți satisfăcută. E vorba de multă dorință și multă dragoste. Adrenalina se simte plăcut însă doar când simți siguranță în brațele celui cu care ești. Odată ce simți siguranță, vrei să maximizezi dinamismul -palme peste fund, ținut de păr, gemete puternice, vorbit murdar, toate acestea dau nuanțe de extremitate senzațiilor. Un tablou al unui astfel de moment ar arăta cam așa: eu aplecată de banchetă sprijinită în coate cu fundul ușor ridicat, el în spatele meu ținându-mă de șold și împingându-se tare; mintea mea pierduta, corpul vibrând, eu gemând de plăcere. E foarte important ca un bărbat să știe ce să-ți facă, cât să-ți facă și cum să-ți facă.

Sunt pe tren și merg spre casă. E ora 13:31. Voi ajunge și nu mă va aștepta nimeni acasă, voi merge să gătesc singură, să mănânc singură..puțin cam deprimant. Poate nu simțeam lipsa lucrurilor ăstora dacă nu știam cum e să le am. Mi-e dor de îmbrățișări, pupici, și de toate lucrurile care erau mici, dar aparent contau enorm. Nu de puține ori simțeam fiind super aproape și petrecând timp împreună cum îmi curgea câte o lacrimă și cum mi se umezeau ochii. Atunci aveam o stare de fericire amestecată cu frică -frica că timpul e limitat, se va termina într-un punct, iar în afară de amintiri, nu mai aveai de ce "te agăța". Timpul nu se oprea din loc și ba mai mult, și zbura. Am putea conchide faptul că gradul de rapiditate al timpului este direct proporțional cu cantitatea de fericire, deoarece atunci simțurile și sentimentele "pierd noțiunea timpului". Era absolut superb. Fiecare dimineață mă entuziasma, simțeam că mă trezesc, iar realitatea "bate" visul. Timpul trece și chiar am nevoie de așa în viața mea, urăsc să mai stau singură în casă. Dar nu cu oricine, ci cu iubitul meu. Pentru o "colegă de apartament" nu mi-aș mai găsi răbdare. În schimb pentru el, da. Deși de multe ori nici nu e nevoie de răbdare, deoarece se cooperează atât de bine, încât totul merge de la sine. Noi femeile ne dorim multe lucruri de la bărbați. Am văzut însă că uneori din iubire, vine din partea lor automat, fără să mai existe procesul în care ți le dorești, i le ceri și aștepți să se întâmple. Adoram când eram împreună în bucătărie, găteam împreună, mai dansam

Sunt pe tren și merg spre casă. E ora 13:31. Voi ajunge și nu mă va aștepta nimeni acasă, voi merge să gătesc singură, să mănânc singură..puțin cam deprimant. Poate nu simțeam lipsa lucrurilor ăstora dacă nu știam cum e să le am. Mi-e dor de îmbrățișări, pupici, și de toate lucrurile care erau mici, dar aparent contau enorm. Nu de puține ori simțeam fiind super aproape și petrecând timp împreună cum îmi curgea câte o lacrimă și cum mi se umezeau ochii. Atunci aveam o stare de fericire amestecată cu frică -frica că timpul e limitat, se va termina într-un punct, iar în afară de amintiri, nu mai aveai de ce "te agăța". Timpul nu se oprea din loc și ba mai mult, și zbura. Am putea conchide faptul că gradul de rapiditate al timpului este direct proporțional cu cantitatea de fericire, deoarece atunci simțurile și sentimentele "pierd noțiunea timpului". Era absolut superb. Fiecare dimineață mă entuziasma, simțeam că mă trezesc, iar realitatea "bate" visul. Timpul trece și chiar am nevoie de așa în viața mea, urăsc să mai stau singură în casă. Dar nu cu oricine, ci cu iubitul meu. Pentru o "colegă de apartament" nu mi-aș mai găsi răbdare. În schimb pentru el, da. Deși de multe ori nici nu e nevoie de răbdare, deoarece se cooperează atât de bine, încât totul merge de la sine. Noi femeile ne dorim multe lucruri de la bărbați. Am văzut însă că uneori din iubire, vine din partea lor automat, fără să mai existe procesul în care ți le dorești, i le ceri și aștepți să se întâmple. Adoram când eram împreună în bucătărie, găteam împreună, mai dansam

În această vacanță de Crăciun (2021+2022) pot să spun faptul că am simțit cum vibrează iubirea -totul funcționa într-un schimb. Eu primeam iubire, o simțeam ca pe o căldură și blândețe ce îmi umplea inima de fericire, ceea ce îmi crea energie să simt să o dau înapoi înzecit. Felul cum se uita adânc la mine cu ochii plini de dragoste și cum îmi zâmbea așa de cald și blând mă făceau să mă topesc efectiv. Simțind însă atâta iubire reală după o perioadă așa lungă în care eram solitară îmi provoca senzații repetate de frici -frici legate de gândul cum că se va termina brusc, întoarcerea forțată la rutină și odată cu aceasta crearea imaginii unui "fundal din nonculori". Acest "fundal din nonculori" conotă lipsa de entuziasm, bucurie, extaz, adrenalină, adică tot ceea ce simțeam în prezența lui. A fost și este unul dintre cei mai mari "stâlpi" de sprijin pentru mine. Mă simțeam ascultată, înțeleasă, apreciată, ceea ce-mi liniștea complet sufletul. Adoram să-l privesc când dormea, când îmi gătea, când lucra la calculator. Îl iubeam din ce în ce mai mult. Iubirea înflorește nu din rutină, nu din obișnuință sau din investiții materiale în forma unor cadouri, ci din devotament și interes constant. Cireașa de pe tort era felul în care știa să mă plimbe dintr-o stare în alta, să mă facă să-mi tremure tot corpul și să-mi vibreze sufletul de iubire. Mă făcea să mă simt specială, îmi oferea niște senzații care îmi provocau mai multă plăcere decât aș fi fost eu probabil în stare să duc. Era un fel de: "-Ia 7 bomboane". -"Dar nu îmi încap toate 7 în mâini încât să le pot duce". "-Nu contează, ia-le pe toate cele 7, nu contează că e mai mult decât poți duce". Avea mai multe stiluri și moduri în care mă atingea, dar era unul care îmi satisfăcea atât corpul, cât și mintea într-un mod amețitor [...]. În general bărbații mai degrabă decât femeile simt o satisfacție foarte mare prin ceea ce privesc. O imagine extrem de satisfăcătoare vizual era mâna lui băgată în lenjeria mea roșie care mă satisfăcea prin atingeri lente, dar extrem de ferme. Săruturile îmi provocau o poftă enormă și extrem de multă dorință -nu simțeam că mă mai satur de ele. Faptul că voia să îmi ofere multă plăcere jucându-se între picioarele mele și nu permitea să vreau să se oprească mă făcea să mă consum și mai tare. Adoram cum știa să mă aprindă, să mă stingă și să mă consume plimbându-mă printr-un "carusel" de senzații și emoții.

Astazi am avut curajul sa spun ceea ce gandesc, sa exprim ceea ce nu imi doream. Nemaifiind constransa de ganduri si griji, ma simt eliberata. Cu toate ca mi-am exprimat neplacerea fata de acel lucru, explicand cum si de ce gandesc asta, m-am simtit in continuare neinteleasa, din pacate din partea unei persoane de la care asteptam intelegere. Ducandu-mi curajul pana la sfarsit, am ajuns intr-un final la ceea ce voiam -anume sa simt ca mi se da putere de decizie asupra lucurilor ce tin de mine. Iritant a fost faptul ca a durat pana sa se ajung la acest consens si a fost o discutie care a avut o usoara tenta tensionata si care tindea oarecum spre un conflict. Cand am un conflict cu o persoana apropiata, de obicei, primul lucru la care ma gandesc, este: "De la ce motiv am inceput sa ma cert cu persoana asta.." sau "Nu-mi vine sa cred ca se cearta cu mine dintr-un astfel de motiv..nu cred ca tine suficient la mine daca ma face sa ma simt atat de rau din cauza unui lucru aparent neimportant..". Consider ca aici se vede cel mai bine diferenta dintre iubirea conditionata si iubirea neconditionata -daca esti iubita pentru ceea ce esti, sau pentru ceea ce faci, sau pentru avantajele pe care i le aduci unei persoane. De obicei cand avantajele nu mai exista si ramai doar tu, simpluta de tot, fara alte "artificii", atunci se vede pentru ce esti de fapt iubita. De ce insa persoanele care te iubesc iti ignora stresurile, ingrijorarile si framantarile, cu toate ca le exteriorizezi in fata lor? Chiar sunt ele neimportante, sau le ignora pentru ca "nu e povara pe care trebuie sa o care ei?". Daca se feresc de "a cara o povara", inseamna ca nu le pasa de tine, de ce ai tu de dus. Mai rau este cand nu te ajuta pentru ca nu vor sa schimbe ce simti, sau pentru ca ei isi asuma faptul sa te lase sa te simti asa, pentru ca stiu ca dupa asta vor avea ei ceva de castigat din asta. Aici intervine si cum vad ei castigul. In unele situatii, castigul este ceva de care au nevoie pentru ca ei vad normalitate diferit de cum o vezi tu. Dar de ce nu ar face micul sacrificiu sa se puna in locul tau si sa inteleaga ce simti si gandesti tu? Pana la urma tu esti subiectul "impovorat" de ceva. Ei sunt doar "spectatori pasivi". Sa ai curajul sa spui "nu" te poate consuma enorm, mai ales cand trebuie dus extrem de departe sa te faci macar auzit, daca nu si inteles. Eliberarea pe care o simti, insa, dupa ce ti-ai exprimat gandurile si facut clara pozitia iti aduce o eliberare si o liniste sufleteasca inimaginabila. In felul asta te-ai despovorat. Povara nu era problema, ci lipsa curajului de a spune "nu". In mod clar mai degraba lipsa curajului aduce regrete, decat existenta lui.

04.12.2021, sambata seara, ora 23:43.

мιιĸιι__внăă

мιιĸιι.внăă

dεdε

cum am mai spus multora, asta e ideea

Toate sunt frumms in felul lor... ms orikm :X

Ms ! Si tu la fel :x (IDEM)

m,s